Death. Darkness. Blood III

Capitolul III: Regatul Mortii. Aflarea adevarului

   Dupa ce terminase de rostit vorbele, fata ii intinse mana NaMyrei. Aceasta, din urma, ii daduse mana si simti cum este trasa...trasa intr-un alt univers. Inchise ochii si astepta sa vada ce urma sa se intample. Dupa aproximativ 50 de secunde simti ca acea senzatie disparuse si o auzi pe fata in negru spunandu-i pe tonul ei rece:
"Am ajuns...poti sa deschizi ochii, NaMyra." Aceasta ii deschise, dar putin socata fiindca ii stia numele, desi era ceva normal de vreme ce o cunostea. Imaginea care ii aparuse in fata ochilor o lasa total surprinsa. Cu siguranta nu se mai aflau pe pamant si nu era sigura daca se mai aflau in galaxie. Totul era intunecat din cauza negrului care predomina. Se aflau, dupa cum isi dadea ea seama, pe o pajiste langa un lac. Pe cerul negru, ciudat, dar sclipeau stele. Imprejurul loc si al lacului erau cativa  copaci si niste tufisuri, toate uscate si cu frunze putine toate de culoarea maro inchis. Trunchiurile copacilor si tulpinile tufisurilor erau negre, de parca erau arse. Cel mai interesant si care-i atrase cel mai mult atentia NaMyrei, a fost lacul. Acesta sclipea la lumina stelelor, carora NaMyra nu le descoperise inca sursa de lumina, iar valurile calme formau la suprafata lui o pentagrama foarte bine conturata. Lacul nu era foarte mare, dar cu siguranta era foarte adanc fiindca culoarea sa neagra ii dadea senzatia de nesfarsit. Pentagrama de pe lac isi pastra conturul. NaMyra observa ca nu era nicio vietate si deasemenea nu era nicio planta inafara de acele tufisuri uscate si acei copaci arsi. In fata ei, dar la departare, NaMyra zari o umbra mare si densa. Inainte insa sa mai observe ceva fata vorbi din nou:
"Ei bine, cum ti se pare pana acum?". De data asta NaMy recunoscu o tenta de blandete in glasul ei, dar ii era cam greu sa-i raspunda avand in vedere ca nu-i mai vorbise vreodata. Raspunse, dar nesigura:
"Um...pai, nu am mai vazut asa ceva pana acum, asa ca nu stiu sa ma exprim exact. Totusi am o multime de intrebari ca sa pot intelege pe deplin si la care as dori sa mi se raspunda". Crezuse ca intrecuse masura cu cererea facuta fiindca nu o cunostea pe fata ca sa-si dea seama cum urma sa reactioneze. Ramase surprinsa vazand ca aceasta ii raspunse la fel de bland:
"Vei avea raspunsul tuturor intrebarilor, dar trebuie sa ai rabdare. Deasemenea, ca sa poti intelege trebuie sa crezi. Voi incepe sa-ti explic cum stau lucrurile pe aici pana ce vom ajunge la Castel. Acolo vei putea sa pui intrebarile dorite daca nu ti-am raspuns inca al ele. Te rog insa sa nu te repezesti si sa gandesti inainte sa vorbesti...si sa nu ma intrerupi. Pana aici ai inteles? Pot incepe? Esti pregatita?" NaMyra era foarte atenta la ceea ce-i spunea fata si ii raspunse ferm:
"Da. Poti incepe, am inteles si sunt pregatita". La auzul acestor vorbe sigure fata parca era satisfacuta asa ca incepu sa vorbeasca:
"In regula atunci. Eu ma numesc Elya si am 19 ani. Si eu la fel ca tine sunt o Umbra a Mortii. Am devenit tot la varsta de 16 ani si avem cateva lucruri in comun, pe care le voi mentiona in timp, si deaceea am fost aleasa sa te aduc aici si sa-ti explic in mare parte ce e de explicat. Acesta este Regatul Mortii, nu se afla pe pamant, dar nici intr-o alta galaxie...e intr-un loc inexplicabil...dar vei intelege in timp. Regina peste toti si toate Umbrele Mortii este Hellerrel. La fel ca mai multi de aici si ea are 19 ani. Restul sunt sub aceasta varsta, dar se vor opri cand vor ajunge la 19 ani. Iti spun de pe acum ca unele lucruri le vei intelege singura, dar in timp si cu rabdare, numai sa dai crezare celor spuse aici fiindca nu vei auzi minciuni. Toti vorbim o singura limba aici chiar daca, poate, unii provin din alte neamuri. Aceasta este engleza, dar unele cuvinte sunt create de noi, defapt adaptate. Revenind la natura de aici, acea pentagrama pe care ai vazut-o pe lac este simbolul nostru. Nu il slujim pe Diavol, dar am preluat simbolul. Am numit-o Pentagrama Mortii. o vei revedea prin multe locuri aici si sunt sigura ca nu ai observat, dar e si pe spatele pelerinei mele". Intorcandu-se cu spatele la NaMyra, ea a putut sa observe o pentagrama rosiatica imprimata pe pelrina Elyei. Pe parcursul discutiei ele se apropiau din ce in ce mai mult de acea umbra neagra din fata si NaMyra isi daduse seama ca era defapt un castel. Fiindca Elya a facut o pauza, NaMy isi ingadui sa o intrebe:
"Unde mergem? Si ce este castelul din fata?". Fata nu o dojeni fiindca intrebase fara sa-i fie permis si ii raspunse calm:
"Acela e Castelul Intunecat unde locuiesc Hellerrel si celelalte Umbre. Acolo mergem si noi". Apoi se lasa un moment de liniste apasator. NaMyra nu mai indraznea sa intrebe nimic, desi fata nu ii raspunsese niciodata raspicat. Vazand ca nu o mai intreaba nimic, Elya ii spuse:
"Esti mai tacuta decat credeam. Iti este teama? Nu ar trebui...esti printre ai tai, acum. Ar trebui sa te simti in largul tau". NaMyra se vazu silita sa raspunda:
"Mda...asa e, numai ca ma voi obisnui cu timpul. Spune-mi, aici suntem numai noi? Adica nimic si nimeni altcineva?"
"Da, numai noi Umbrele Mortii suntem in acest regat. Trebuie, acum, sa-ti spun cateva lucruri de baza pe care vei avea nevoie sa le cunosti inainte sa dai ochii cu Regina. Cand te vei intalni pentru prima data cu Hellerrel va trebui sa faci o plecaciune usoara, discreta si sa i te adresezi cu formula: "Incantata sa va intalnesc, Regina Hellerrel!" sau ceva asemanator care sa exprime ca tu esti supusa si ai respect fata de ea. Fata de ceilalti te adresezi cum doresti. Ai intrebari asupra lucrurilor care ti-au fost spus pana acum? Ne apropiem de castel si vreau sa te lamuresc pana ajungem".
"Pai...am retinut ceea ce mi-ai spus pana acum si am si inteles. Totusi...de ce am fost adusa aici si de ce ar trebui ca eu sa-i arat atat de mult respect Reginei?"
"Aducerea ta aici ti-o va explica Hellerrel. Eu nu sunt in masura sa-ti raspund. Cat despre respect...esti obligata sa i-l arati ori vei fi aspru pedepsita. Celelalte intrebari pastreaza-le pentru ea". Apoi au tacut pana cand au ajuns in gradina la Castel unde NaMyra observa primele plante.
"Dupa cum vezi, trandafirii sunt singurele plante care le vei vedea in Regatul Mortii. Deobicei toti sunt negrii, dar mai sunt si unii albastrii care de altfel sunt si preferatii mei." ii explica Elya si adauga la sfarsit un zambet slab. Castelul Intunecat era...intunecat si din el nu venea nicio sursa de lumina. NaMyra se indoia ca avea sa vada din nou in intuneric, dar nu spuse nimic. Usile de la intrare nu erau pazire si nici nu aveau de ce.
   Intrara inauntru, dar nimeni nu le intampina. Elya o conduse intr-o sala mare in care se gasea o masa lunga cu scaune. Pe ele erau asezati adolescenti cu varstele cuprinse intre 16 si 19. In capul mesei se deosebea prin imbracaminte, o fata de 19 ani pe care NaMyra o considera Hellerrel. In ciuda indoielilor sale ca nu va zari nimic, NaMy vedea foarte bine. Astfel a putut sa observe mai peste tot Pentagrama Mortii.
   Regina se ridica in picioare cand ele intrasera in incapere. cand ajunsera in dreptul mesei, NaMyra si Elya facusera o plecaciune discreta si o salutara impreuna:
"Incantate sa va intalnim, Regina Hellerrel!" Regina le raspunse si ea, la randul ei, printr-o aplecare a capului si adaugand:
"Bine v-am gasi dragele mele Umbre ale Mortii!" dupa care afisa un zambet diabolic si continua:
"Elya, iti multumesc ca ai adus-o aici pe domnisoara NaMyra. De aici datoria ta fata de ea s-a incheiat. Eu ma voi ocupa personal. Te rog sa te asezi aici." si ii arata cu mana un scaun liber de la masa. Elya ii raspunse si se supuse:
"Ma bucur ca v-am indeplinit misiunea, Regina mea". Dupa ce fata se asezase la masa, Hellerrel i se adresa NaMyrei:
"Iar acum va trebui sa te lamuresc pe tine. Pentru inceput iti voi raspunde intrebarilor de baza si anume: ce sunt Umbrele Mortii? Ce facem noi? De ce ai fost aleasa? Esti pregatita, NaMyra?" Fata se simtea putin intimidata de Regina, dar raspunse ferm:
"Da, sunt pregatita."
"Foarte bine! Ma bucur ca esti hotarata. Pentru inceput, cine suntem noi? Noi sunt Umbrele Mortii. Suntem niste creaturi care nu provin nici din Iad si nici din Rai...locul nostru e in Regatul Mortii, un loc foarte intunecat. In comparatie cu demonii din Iad si ingerii din Rai, noi traim si o viata normala pe pamant. In fiecare zi ne intersectam vietile cu cele ale oamenilor si intram in contact cu ei cu voia sau fara voia noastra. La inceput nu poti controla cand sa te transformi, dar in timp vei reusi. Asta prin antrenamente, iar maestrul tau voi fi chiar eu. In timp vei dobandi si o frumusete intunecata chiar daca esti transformata. Unele trasaturi le vei pastra; cum ar fi: ochii rosii si toate celelalte abilitati. Dar le vei dobandi cu rabdare fiindca oricum ai o putere foarte mare. Daca te voi antrena chiar eu, atunci vei deveni mai puternica decat toate Umbrele si-mi vei putea lua locul". Dupa ce rostise toate astea, mai ales ultima fraza, toti se cutremurara. NaMyra ramase surprinsa si nu incerca sa ascunda asta. Raspunse insa intreband-o pe Regina:
"Dar daca nu vreau sa ma antrenez? Daca nu vreau sa devin o...o Umbra de-a ta?!" Stia ca vorbise cam obraznic cu superioara sa, dar nu avea nimic de pierdut...
"NaMyra...linisteste-te, te rog...nu ai de ales! Nu poti sa refuzi si in acelasi timp nici sa acepti. Esti deja o Umbra a Mortii!" Auzind astea, NaMyra nu se linisti, ci se impacienta si mai mult:
"Adica ati luat aceasta decizie fara sa ma intrebati?! V-ati gandi vreodata la ce as vrea eu? Mai bine mor!" deja incepuse sa tipe. Toti ceilalti erau calmi, la fel si Regina.
"NaMyra...nu poti muri. Odata ce devii o Umbra a Mortii exista pentru fiecare un mod de-a muri, iar acela nu-l vei afla de la noi. Am ales fiindca asa e mai bine pentru tine. Vei vedea! Aici iti vei gasi o parte din liniste. Vei ramane aici pe vecie...nu mai ajungi nici in Iad si nici in Rai fiindca nu mai mori. Pot continua, te rog?" NaMy se mai calma un pic si avea de gand sa o lase sa termine.
"Bine...continua."
"Deci, ti-am raspuns la intrebarea <<cine suntem noi?>>, acum  urmeaza <<ce facem noi?>>. Noi incercam pe cat se poate sa-i ajutam pe cei ca noi sa-si gaseasca linistea. Cum? In primul rand ii aducem printre noi, apoi fiindca inzestrati cu putereaza Umbrelor Mortii, pot sa-i omoare pe oamenii nefolositori si stupizi care-i inconjoara, astfel se pot bucura de suferinta si sangele lor. Intelegi? Nu-mi spune ca ieri noapte tu nu ai simtit asta!" NaMyra ramase surprinsa si raspunse ingrozita:
"Sa omor?! Sa omor din placere oameni nevinovati si fara aparare?!"
"Da, NaMyra. Noi nu sunt aici sa facem un bine omenirii fiindca nu suntem ingeri. Noi omoram din placerea deoarece sunt Umbrele Mortii, dar nu suntem demoni fiindca nu dorim distrugerea lumii. Placerea...trebuie sa intelegi asta, NaMyra!"
"Sa inteleg?! Sunteti niste sadici!" Regina nu parea deloc jignita de aceasta afirmatie, ci doar ii replica:
"Si tu esti o Umbra a Mortii si vei ramane. Nu vei accepta NaMyra...deja ai acceptat. In timp te vei obisnui. Si tu la fel ca noi esti diferita fata de ceilalti si in totdeauna ai fost. Plsu ca acum vei avea puterea si curajul de-ai omori pe cei prosti si nefolositori!" NaMyra ramase cu gura cascata.
"Dar..." Regina o intrerupse:
"Niciun dar, NaMyra! Ti-am spus: vei intelege pe parcurs si te vei obisnui. Trebuie sa ma asculti!" Fata ramase tacuta si calma. Vazand ca nu mai spune nimic, Hellerrel continua:
"Asa...acum am ajuns la ultima intrebare: <<de ce ai fost aleasa?>>. La fel ca mai toti de aici ai inceput de la o vreme sa simti o mahnire nesfarsita. Ai inceput sa realizezi lucruri pe care inainte nu ai fi crezut ca le vei realiza vreodata. Te-ai dezvoltat repede si ai avut o gandire mai inalta decar ceilalti din jurul tau. Sentimentele tale erau diferite fata de a lor deaceea te-ai deosebit de ei. Ei poate te credeau ciudata, dar pentru noi esti normala. Lumea e mare, NaMyra! Este plina de oameni, isteti sau prosti, urati sau frumosi. Visele nu ni se implinesc si nu tot timpul moartea e solutia. Te-ai izloat de ceilalti si nu ai simtit nevoia sa-i ai prin preajma. Veneau la tine, dar tu ii refuzai. Ei iti sunt inferiori acum. Ai fost aleasa fiindca stiam ca ai nevoie de noi. Noi nu mintim, noi spunem adevarul, iar adevarul doare. Intelegi pana aici?" Cand Regina a spus toate acestea, NaMy ramasese fermecata fiindca chiar asta simtise si chiar asa era. Rusinata de faptul ca inainte o contrazise si se rastise asa la ea, isi ceru scuze si aproba. Regina ii accepta scuzele si continua:
"Crezi in Dumnezeu? Exista? Dar Raiul si Iadul?" NaMyra, la aceste intrebari, ramase de-a dreptul surprinsa. Nu se astepta sa-i fie puse asemenea intrebari acolo, asa ca raspunse incurcata:
"Pai...m-am intrebat de multe ori asta, dar nu am gasit un raspuns ferm. Parerile sunt impartite. Fiecare crede ce vrea. Multi cred in ceea ce spune Biblia, altii nu cred pana nu vad sau altii nu sunt deacord cu Biblia si cu ce face Cel de sus...si mai exista multe alte pareri". Regina nu parea multumita de raspuns:
"Asta asa e. Eu insa te-am intrebat daca TU crezi?" NaMyra se sfii din nou.
"Nu stiu...sunt la mijloc. Nu mai stiu ce sa cred!"
"Esti nesigura, draga mea. Trebuie sa fi hotarata si sa nu te lasi condusa de ceilalti. Uite ce credem noi: mai toti se incred in ceea ce spune Biblia si sunt deacord cu ea, desi inafara de acea carte nimic nu e demonstrat. Poate are dreptate poate nu. Oricum ar fi exista doua situatii: prima e cea in care exista Dumnezeu. Daca exista, odata cu El exista si Diavol fiindca odata ce este bine e si rau. Se spune ca Raiul si Iadul sunt inchipuiri ale oamenilor, asa ca nu ne incredem in ele. Noi trebuie sa credem in ce putem demonstra. Se spune ca Dumezeu a creat lumea. Daca spunem ca exista Dumnezeu spunem si ca El a creat lumea. Din religie reiese faptul ca Dumnezeu iubeste oamenii, ii iarta si asa mai departe. Spune insa ca daca ei il preamaresc pe El, acestia vor fi ingrijiti dupa moarte si se vor putea bucura asa cum se cuvine de viata de apoi. Asta inseamna ca noi trebuie sa ne inchinam vietile lui si sa-l slujim toata viata asta pe pamant. Atunci, de ce ne-a mai creat daca nu ne lasa sa traim cum vrem? E adevarat ca nu ne obliga, dar ca sa ne gasim linistea de apoi trebuie sa ne purtam ca atare. Si deci te mai intreb: ne-a creat doar ca sa aiba cine sa-l laude? Bine, asta e in cazul oamenilor. Poate gresim, dar asta e parerea noastra. Cat despre Diavol si Iad...nu ne incredem. Diavolul vrea numai putere, oricat de loiali i-ar fi oamenii El tot nu ar fi multumit si oricum nu ii pasa. Dupa moarte, oameni care l-au slujit nu vor avea parte de satisfactie ci de suferinta. Urmeaza cea de-a doua varianta: cea in care nu exista Dumnezeu. Cred ca stii si tu ca oamenii care au aceasta parere se numesc atei. Ei bine, ei chiar nu au nicio regula asupra vietii si nu cred nimic despre zeitati si exista lor. Daca Dumnezeu nu exista, atunci dupa moarte pe oameni nu ii mai asteapta nimic. Acestea sunt posibilitatile pentru oameni, pe care noi le luam in considerare. Revenind insa asupra a ceea ce credem noi. Noi nu avem Dumnezeu si nici Diavol...fiindca noi nu suntem, dupa cum am mai spus, nici ingeri si nici demoni. Noi suntem Umbrele Mortii si ne diferentiem de EI. Conducatorul vostru sunt eu, iar de mine trebuie sa ascultati. De nimeni altcineva! Cand nu e necesar sa-mi ascultati poruncile, atunci voi sunteti stapanii vostri, dar si a-i celor din jurul vostru. Asta ar trebui sa fie si parerea ta, dar ti-am spus sa nu te lasi influentata fiindca tu esti singura care poate decide. Te ascult..." NaMyra ascultase interesata aceste vorbe si cand ii permise sa vorbeasca spuse:
"Este interesanta teoria voastra si tot odata si adevarata in mare parte. Parerea mea...odata ce sunt o Umbra a Mortii ar trebui sa cred acelasi lucru ca voi, nu? Atunci...asa sa fie". Regina parea foarte satisfacuta de rezultatele discutiei. Continua cu cateva expilcatii:
"Acum, uite cateva indicatii ca sa te lamuresti mai bine: cand vi in Regatul Mortii timpul in lumea reala sa opreste. Poti sa vi aici de cate ori doresti si cand vrei. Nu te vei mai transforma pana maine, noapte. Tot maine vom incepe antrenamentele. Ai inteles?" Dupa ce NaMy aproba, Regina copleta:
"In legatura cu adresarea...tu vei putea sa mi te adresezi <<Hellerrel>> tot timpul. Vom fi...prietene. Mai ai intrebari, deocamdata?" bineinteles ca in timpul acestei fraze afisa din nou zambetul sau diabolic.
"Um...as mai avea una: cum ai fost creata?" Se parea ca Regina uitase de aceasta intrebare. Ii raspunse, fara sa se sfiasca:
"Eu am fost prima Umbra a Mortii, dupa cum cred ca ti-ai dat seama. Nu stiu exact cum s-a intamplat si nici nu pot sa explic concret. La fel ca mai toti de aici am avut Transformarea la 16 ani si atunci mi-a fost confirmat faptul ca eu sunt diferita fata de ceilalti. Mi-am dat seama ca aveam multe puteri si am invatat incetul cu incetul sa-i transforma si pe ceilalti. Tot datorita puterilor mele am creat si acest Regat insa asta s-a intamplat in timp. Eu normal acum ar trebui sa am 30 de ani, dar am facut aceasta vraja ca sa ramanem pana in varsta de 19 ani care mi se pare cea mai potrivita". Regina a facut o pauza si NaMyra atat astepta:
"Dar cum iti explici aceasta schimbare? Este o interventie divina? Sau e Diavolul?" Hellerrel zambi diabolic:
"Am mai spus...daca ar fi fost interventie divina inseamna ca noi ar fi trebuit sa facem numai bine. Daca ar fi fost Diavolul noi ar fi trebuit sa-L ascultam pe El si sa facem numai ce spune El. Noi insa nu avem stapan. Noi suntem un fel de oameni, dar care am evoluat mai mult. Cred ca ai auzit ca oamenii normali isi folosesc numai 5% din creier. Ei bine, noi ne folosim mult mai mult. Astfel am reusit sa trecem la urmatoarea etapa...sa devenim independenti. Altceva?" NaMyra intelesese acum tot si raspunse:
"Am inteles tot acum. Pot pleca?"
"Desigur. Elya iti va arata pentru ultima data cum sa pleci si cum sa vi". Apoi se adresa fetei:
"Te rog frumos sa o inveti cum poate ajunge aici si deasemenea cum sa plece. Invat-o drumul ca sa nu se piarda". Elya accepta si amandoua parasira Castelul Intunecat.


                                         Sfârşit de capitol.